Orice criză generează noi oportunităţi de afaceri

Criza economică din 2008 este considerată a fi consecinţa crizei financiare din sistemul financiar-bancar internaţional care a alimentat artificial bula imobiliară din SUA şi Europa. Dincolo de acest aspect, consider că unul din factorii principali ai crizei a fost „informaţia”. Orice investitor, fie că este el antreprenor sau instituţie financiar-bancară îşi construieşte politica de alocare a capitalului (investiţii) în funcţie de evaluările oportunităţilor existente de pe piaţă. Pentru a realiza astfel de evaluări, orice investitor utilizează un pachet de informaţii pe care îl colectează atât din surse publice, cât şi din surse private. Informaţiile sunt prelucrate şi analizate, iar în următoarea fază se ia o decizie de alocare de capital/investiţie.

Principala problemă a anilor 2006-2008 a fost colectarea şi inter­pretarea greşită a informaţiilor de pe piaţă. Practic, informaţiile existente, atât din surse publice cât şi din surse

private, nu mai prezentau realitatea pieţei, în sensul că au fost manipulate tocmai de instituţiile vitale din sistemul financiar (agenţii de rating, agenţii de reglementare naţionale şi internaţionale, guverne etc). Aceste informaţii manipulate au ajuns în sistemul de analiză decizională a investitorilor, astfel încât toate deciziile de alocare de capital bazate pe aceste informaţii manipulate au fost nerentabile, alimentând artificial bula imobiliară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în perioada crizei din anii 2000 – celebra criză .com. În momentul în care o parte dintre investitori au conştientizat faptul că informaţia a fost manipulată, au început să îşi piardă încrederea în sistem şi în partenerii de afaceri. Odată ce încrederea a fost pierdută, a început procesul de retragere a inves­ti­ţi­ilor, adică ceea ce numim “I want my money back!”. Acest proces, o dată început, a devenit ireversibil şi, în scurt timp, lichidăţile din pia­ţă s-au evaporat. Astfel, o mare par­te din „retrageri” nu au mai putut fi onorate.

Criza economică din 2008 m-a învăţat două lucruri:

1. Informaţiile despre/din piaţă trebuie verificate şi analizate din minimum „trei surse”, iar analiza şi evaluarea investiţiilor trebuie efectuată utilizând principiile economice elementare. Spre exemplu, faptul că în anul 2007 în SUA orice cetăţean care avea un venit minim putea să acceseze un credit de la bancă pentru a-şi achiziţiona o casă reprezinta o anomalie care contravine oricărui principiu economic. Sistemul bancar a analizat după următoarea afirmaţie: „Dacă nu mai poate plăti, atunci avem ipotecat activul pe care îl vindem şi ne recuperăm banii”. OK. Şi cum rămâne cu principiul cererii şi al ofertei? Când este cerere mare, preţul unui produs creşte, dar ce te faci în momentul în care ajungi ca oferta să fie mai mare decât cererea, adică preţul activelor să scadă ca urmare a faptului că o mare parte dintre proprietari nu îşi mai pot plăti ratele?

2. Orice afacere/tranzacţie se bazează pe încredere. În momentul în care încrederea dispare, atunci criza este iminentă.

Nu cred că în acest moment piaţa este „contractată” şi nicidecum că antreprenorii sunt “timoraţi”. Consider că sunt mult mai atenţi şi analizează mai profund orice investiţie. Orice criză generează noi oportunităţi de afaceri pentru antreprenorii care respectă şi nu ignoră “piaţă”. În acest moment mediul de afaceri se aşteaptă la o nouă criză ca urmare a apa­riţiei unei noi anomalii – „banii foarte ieftini”. În prezent, banii băncii sunt mai ieftini decât banii antreprenorului, ceea ce e o anomalie dacă fenomenul este continuu.

Cătălin Ilie este managing partner al grupului AVISSO.



Call Now Button